Amintirile școlii din Moisei

octombrie 28, 2013 at 7:39 pm

Site-ul nostru lansează un serial care va conţine amintiri ale dascălilor şi ale elevilor  despre şcoala din Moisei. Unele dintre ele sunt preluate din broşura aniversară Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș , apărută în 1994, cu ocazia aniversării a 300 de ani de învăţământ la Moisei.

Prima mărturie îi aparţine doamnei învăţătoare Livia Lungu.

 Învățătorul_Mazilu_Constantin,_împreună_cu_elevii,_prin_1960La acest ceas de aniversare a celor 300 de ani de începuturile învăţământului în localitate, împreună cu colegii care împlinim 40 de ani de la absolvirea clasei a VII-a, îmi aduc aminte cu emoţie de anii fericiţi ai copilăriei, de prima zi de şcoală, când am fost primiţi cu căldură şi grijă părintească de bunul nostru dascăl, domnul învăţător Mazilu Constantin.

Multe şi frumoase sunt amintirile ce ne leagă de şcoala noastră, dar parcă cele mai captivante se leagă de orele de limba şi literatura română în care Doamna Profesoară Irina Bercea ne -a valorificar, cu un farmec literar aparte, legendele, obiceiurile şi datinile locale, creaţii populare care îmbogăţesc minunatul nostru folclor.

După exemplul Domniei Sale, al instruirii pedagogice ce mi-am format-o, ca şi a moştenirii sufleteşti din familie, în cei treizeci şi şase de ani de activitatea didactică-educativă mi-am rezemat activitatea educativă, pe lângă materialele instructiv-educative generale, pe valorificarea atrăgătoare a bogatelor tradiţii locale. Mă refer la variantele locale ale nestematei creaţii româneşti Mioriţa care şi aici la Moisei, ca la tot românul consfinţeşte înfrăţirea pentru vecie a românului cu plaiurile natale, reflectă credinţa în viaţa veşnică de după moarte, ceea ce l-a făcut şi pe moiseian creator de valori materiale şi spirituale perene.

Alături de Mioriţa, ca valoare de simbol, se situează la noi şi Balada Măricuţei, auzită de la bunica mea, în care se transmite amintirea Uriaşului cu cele două fiice ale sale din seminţia Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuţa, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conştiinţa originilor daco-romane ale românilor maramureşeni.

Denumirile toponimice foarte vechi locale mi-au dat prilejul ca, împreună cu copiii, să realizez mici povestioare pentru dezvoltarea imaginaţiei şi a vocabularului, dar şi pentru cunoaşterea adevărurilor. Amintesc aici doar cele mai semnificative denumiri: Alac, Valea Poulenilor, Troian, Izvorul lui Dragoş, Izvorul Negru, Valea Bourului, Chiciura, Bătrâna etc.

Portul nostru popular, unicitate în bogăţia obiectelor şi în colorit, adevărat certificat de naştere al moiseienilor, mi-a dat prilejul să mă inspir la lecţii şi încercând, împreună cu mamele elevilor, să-i învăţ şi pe copii să confecţioneze asemenea obiecte de ămbrăcăminte şi obiecte populare.

Am convingerea că atât timp cât se va păstra, îmbogăţi şi perpetua portul nostru popular românesc, fără a fi refractari la modern, spiritualitatea românească moiseienească va dăinui peste veacuri. Cu acest crez am crescut şi eu, în aceste convingeri i-am crescut pe elevii mei, aceleaşi convingeri şi credinţe le urez şi generaţiilor viitoare de elevi şi dascăli.

Învăţătoare Livia Lungu (1994)

Text preluat din broşura aniversară Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș

Foto: Învățătorul Mazilu Constantin, împreună cu elevii, prin 1960

21 octombrie 2013: Ceremonia de sfințire a Monumentului de la Moisei

octombrie 21, 2013 at 6:53 am

poarta monumentLuni, 21 octombre 2013, de la ora 12, Primăria comunei Moisei organizează ceremonia de sfințire a Monumentului din localitate, realizat de sculptorul Gheza Vida și reabilitat din fondurile administrației locale în acest an. La ceremonie, vor fi prezente autoritățile județene, iar slujba va fi oficiată de un sobor de preoți în frunte cu IPS Iustin Hodea Sigheteanul, Episcop Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

69 de ani de la Masacrul de la Moisei

octombrie 14, 2013 at 6:18 pm

[singlepic id=547 w=320 h=240 float=left]

Astăzi  comemorăm 69 de ani de la un eveniment tragic al istoriei noastre, masacrul care a avut loc în comuna Moisei la 14 octombrie 1944. Comise de trupele horthyste aflate în retragere, atrocităţile acelei zile au cuprins uciderea într-o casă  a 29 de români, prizonieri în lagărul de muncă forţată de la Vişeu de Jos,  şi incendierea satului nostru, focul zărindu-se de pe Valea Izei, unde moiseienii se aflau în refugiu.

În zilele noastre, când patriotismul este catalogat de mulţi drept învechit, întoarcerea la eroii de la Moisei se dovedeşte absolut necesară. În cinstea eroilor care au murit atunci, locuitorii din comuna Moisei şi artişti din întreaga ţară au realizat opere menite să ne aducă mereu aminte de jertfa lor pentru neamul românesc.

În 1966, sculptorul Vida Gheza realizează din lemn Monumentul eroilor ţărani de la Moisei, reconstruit din piatră în 1973, care avea să facă înconjurul lumii, autorul lui putând fi pus oricând alături de Brâncuşi, după cum precizează Constantin Prut într-o analiză a ansamblului. Potrivit acestuia, Monumentul reprezintă „sinteza spiritualității românești atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat vocația ordinii, a echilibrului psihic și cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spațile de evocare brâncușiene”.

[singlepic id=1148 w=320 h=240 float=none]

Secvență din montajul muzical-literar Balada eroilor de la Moisei, pus în scenă de profesoara 

Irina Bercea, anii ’70 

Spațiu al unei tragedii istorice, Moiseiul poate deveni un simbol al reconcilierii româno-maghiare, loc  în care istoria își va vindeca rănile. La Moisei, ultima frontieră a morții ar putea deveni prima frontieră a împăcării, după modelul franco-german.

Gicu Popilean- Letopiseț la Moisei (versuri: Adrian Păunescu, montaj audio: Vasile Danci Moroşanu)

Nicolae Sabău- Balada eroilor de la Moisei (versuri: Isidor Râpă, Irina Bercea)

Avântul Bârsana – Zorile Moisei 3-1

octombrie 7, 2013 at 7:03 pm

soccer_3Etapa a VII-a a Ligii a IV-a Quickmobile a adus înfrângerea echipei Zorile Moisei, în faţa revelaţiei Cupei României din acest sezon, Avântul Bârsana, merituoasa adversară a Stelei în şaisprezecimile competiţiei. 1-3 a fost scorul final la seniori, completat de un sec 0-3 la juniori.

În ciuda acestei înfrângeri, Zorile îşi păstrează locul al III-lea în clasament, cu 12 puncte, având, totuşi,  meciuri în plus faţă de echipele de pe locurile 4 şi 6, Rozalina Rozavlea şi Avântul Bârsana, care ne-ar putea depăşi.

Iată rezultatele etapei şi clasamentul:

Rezultatele etapei

Foresta Campulung la Tisa – Dumiart Bogdan Voda 1-0

CSM Sighetu Marmatiei – Bradul Viseu de Sus 4-2

Salina Ocna Sugatag – Brisca Sarasau 4-3

FC Remeti – Rozalina Rozavlea 1-3

Recolta Salistea de Sus – Iza Dragomiresti 0-6

 

sursa: Asociaţia Judeţeană de Fotbal Maramureş

O întâlnire memorabilă cu Vida Gheza. Despre Monumentul de la Moisei

octombrie 6, 2013 at 10:17 am
vida gheza atelier
Vida Gheza în atelierul de lucru
Sursa foto: glasul.ro
Sculptorul maramureşean Vida Gheza a intrat în folclor încă din timpul vieţii, fiind protagonistul unor adevărate snoave şi născând expresii de mare circulaţie populară. A fi pe nicăieri ca Vida Gheza a devenit un proverb uzual.
Regretatul profesor moiseian Gheorghe Coman, care a scris prima monografie dedicată Moiseiului, Moisei- străveche vatră românească relatează în cartea Pe urmele eroilor de la Moisei o întâlnire memorabilă cu Vida Gheza, petrecută în anul 1975, în care sculptorul băimărean dezvăluie geneza şi semnificaţiile Monumentului de la Moisei: 
Am continuat drumul spre Baia Mare, județul Maramureș, pentru o întâlnire cu marele sculptor Vida Gheza, care a dăltuit cele 12 statuete din lemn și apoi din piatră. 
 
Ajunși la Baia Mare, la locuința lui Vida Gheza, am sunat, s-a deschis ușa și a apărut soția maestrului, care ne-a comunicat că nu putem sta de vorbă cu maestrul fără aprobarea Comitetului Județean de Partid, întrucât Vida era deputat în Marea Adunare Națională și membru al Comitetului Central al Partidului și că nu are voie să se filmeze fără aprobări. Am mers la Comitetul Județean și am primit aprobarea de trebuință. 
 
Am fost invitați în casă, apoi în grădină, unde a stat de vorbă cu noi. Dânsul ne-a felicitat pentru acțiunea începută, acțiune care va contribui la scoaterea adevărului privind crimele de la Moisei
 
Că se vor cunoaște cei care au fost împușcați.”Maestre, a început cronicarul Coman Vălean Cozacu, i-ați cunoscut pe acei oameni împușcați?” „Măi, coconi, eu nu i-am cunoscut, pe atunci eu eram în Franța. 
 
Figurile lor sunt niște măști populare, care au primit câte un nume, dar scriitorul Pop Simion le-a numit niște fastuoase și laice table de legi. Parcă aud țâșnind din stâlpii-mască, din stâlpii flăcări, din stâlpii rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca într-un cor antic de bărbați motivele împotrivirii noastre față de cel ce ne calcă fruntariile cotropind: 
 
 
[singlepic id=472 w=320 h=240 float=left]
Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! 
A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi!
A treia mască: să nu mai fie aruncați feciorii în războaie!
A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri! 
A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! 
A șasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! 
A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! 
A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! 
A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții! 
Astfel se auzea noul glas al monumentului dedicat tragediei celor douăzeci și nouă de eroi de la Moisei. Am vizitat atelierul de sculptură, sera cu cele peste 1200 de specii de cactuși și oiștile cu bufnițe.Întrebat de ce și-a ales cultivarea cactușilor, Vida Gheza a răspuns că în ei vede figuri, îl inspiră în creațiile sale.
Înainte de plecare expediționarul Coman Gheorghe l-a întrebat: „De ce ați pus 44 de trepte la monument?” „Cele 44 de trepte semnifică anul când au fost împușcați cei 29 de români.” Ne-am despărțit cu multe regrete, întrucât bătrânul sculptor era un mare povestitor în grai maramureșean, om glumeț, cu care nu te puteai plictisi.