Comemorarea eroilor de la Moisei, 21 octombrie 2014

octombrie 23, 2014 at 6:36 pm

Despre Moisei, cu dragoste și nostalgie…

februarie 5, 2014 at 6:58 pm

0007__2013_05_28-jpgUn text vechi de 18 ani, despre Moisei şi despre moiseieni, scris cu dragoste de o moiseiancă de ispravă, fiica doamnei profesoare Todora Coman (Todora lu’ Vărzari), Crina. 

Pe-un picior de plai

Pe-o gură de rai…

 

Iată cuvintele magice care încadrează perfect aceste ţinuturi şi pe oamenii lor- un pumn de oameni închişi între cer şi pământ.

Pământul acesta străbun, udat deseori de sânge, i-a ţinut aici nu prin bogăţia lui. Şi cerul, ca o cupolă deasupra-le, infinit, n-a fost niciodată un refugiu pentru ei, ci un loc de evadare pentru a lăsa jos greutăţile vieţii. Ştiau că e pavăză deasupra lor, lucru care nu-i determina însă să-şi calce cuvântul, să-şi vândă ţara, să renunţe la credinţele lor pentru o  pungă de galbeni. Cerul acesta bun se putea prăbuşi şi peste ei.

Locul încercuit de dealuri şi străjuit de Titanul Carpaţilor Orientali, Pietrosul, veşnic la pândă, veşnic acolo, te face să te gândeşti de multe ori la el. Nu pentru c-ar avea ceva deosebit pentru toţi, ci pentru că aici te-ai născut. Pentru cel plecat, deşi temporar, după cum spunea Mircea Eliade, locul natal e un spaţiu mitic şi o geografie.

Oamenii de aici nu sunt neapărat purtători de mituri, ci cunoscători ai acestora. Venind aici din oraşul acela străin ţie, te eliberezi de gânduri şi de dorinţe sau te obsedează mai mult? O întrebare poate fără răspuns, pentru că oamenii şi locurile acestea nu-ţi oferă nicicând răspunsuri, pun doar întrebări, deşi nu ştiu că o fac. Atât de simplu e totul, încât e foarte greude înţeles. De ce gândesc ei aşa? De ce nu pun la îndoială nimic din ce spun? E atât de mult echilibru în ei, încât , cunoscându-i real, te cutremuri.

Ai vrea să pleci continuu ca revenind să vezi frumuseţea din ei, pe care, de altfel, poate nu ai observa-o. Deşi totul se transformă, ei rămân mereu aceiaşi oameni de încredere acum şi în eternitate. Deşi lipsiţi total de studii psihologice, ei cunosc omul dintr-o singură ochire, cu o ştiinţă care vine din adâncul fiinţei lor. Şi sunt atât de culţi, încât nu o oferă uşor şi oricui, fără circumstanţe atenuante.

Sunt egoişti cu suflet larg.

Poate că nimic nu-i caracterizează mai bine decât proverbul Omul sfinţeşte locul. Nu neg astfel frumuseţea acestor meleaguri, tăcute şi misterioase, dar oamenii sunt cei care ştiu şi să tacă, şi să asculte, şi să vorbească…

Ei sunt cei care au creat şi creează poveşti pline de farmec, cânturi şi versuri. Şi pentru a nu rămâne necunoscute, ei ridică, din vreme în vreme, oameni care ştiu să grăiască cu înţelepciune, contopind parcă tăcerea atotştiutoare a unor vremuri trecute.

Aici totul cântă. Cântă şi vorbeşte. Trebuie să ştii doar să asculţi.

În cântul lor, dealurile şi pădurile foşnind au pierdut câteva cuvinte pe cale. Culegându-le, le-ai putut folosi pentru a spune puţin din  ceea ce se poate spune.

 

Crina Coman (1994)

elevă anul IV Şcoala Normală din Sighetu Marmaţiei

 

Săptămâna colindelor (I): maestrul Gheorghe din Văi ne colindă în America

decembrie 16, 2013 at 6:32 am

Astăzi începe pe site-ul nostru Săptămâna colindelor  interpretate de moiseieni. Primul care ne vestește Nașterea Mântuitorului este maestrul Gheorghe din Văi, din America.

 

Festivalul Național de Colinde și Obiceiuri de Iarnă „Ioan Horea”, ediția a IV-a, Moisei, 14-15 decembrie 2013

decembrie 14, 2013 at 7:14 am

1505600_609968095726023_161804971_nPrimăria și Consilliul Local Moisei, în parteneriat cu televiziunea Favorit Tv, emisiunea La izvorul dorului, organizează în datele de 14 decembrie, ora 15 și 15 decembrie 2013, ora 12,  la Casa de Cultură din Moisei, a patra ediție a Festivalului Național de Colinde și Obiceiuri de Iarnă „Ioan Horea”, ediția a IV-a, Moisei, 14-15 decembrie 2013. Festivalul a luat fiinta în 2007, la initiativa Printelui Arhimandrit Ioan Horea, cu scopul de a pastra traditiile si obiceiurile din zona Moiseiului si a Maramuresului.

 

 

Din program:
Sâmbătă 14.12.2013 – ora 15 – Corurile bisericilor din Moisei 
Alte grupuri vocale din zonă
Duminică 15.12.2013 – ora 12 – Parada portului popular
ora 13 – Spectacolul oferit de grupurile de colindători și ansamblurile folclorice invitate din cele peste 10 județe din țară

Intrarea este liberă. 

1846_0000211140

Amintirile școlii din Moisei (II)

noiembrie 8, 2013 at 7:19 pm

Serialul Amintirile şcolii din Moisei continuă. Astăzi, regretata învăţătoare Alexandrina Nap ne relatează modul în care a renăscut şcoala din Moisei după incendierea satului în Al Doilea Război Mondial.

 

058__2013_04_08Îmi aduc aminte de primăvara anului 1939, când am obținut transferul la Moisei, meleaguri cu o natură îmbietoare la viață și la muncă, unde m-am alăturat câtorva cadre inimoase care se străduiau să ridice nivelul de pregătire al copiilor harnicilor gospodari.

N-am reușit să-mi cunosc bine colegii, că peste noi au venit nenorocirile celui de-al doilea război mondial. Bărbații au fost concentrați, iar noi, femeile,“ lucram în două serii, una dimineața, alta după-masă. Frecvența copiilor era slabă, elevii fiind angajați ca slugi la vite. Cărțile școlare erau scumpe, nici nu se găseau, fapt care influența negativ procesul de învățământ.

Lucram într-o casă închiriată, clădirea școlii fusese rechiziționată și apoi distrusă în timpul războiului, iar în vara anului 1944, împreună cu locuitorii comunei, atât noi, cât și elevii am fost evacuați pe satele de pe Valea Izei. În acest context,am reușit cu greu să salvez arhiva școlii, gândindu-mă să nu ni se piardă urma.

În anul 1946, a venit ca învățător Constantin Mazilu și ca suplinitoare doamna Magdalena Lostun, precum și doamna profesoară de română Irina Bercea, cu care am organizat cursurile școlare și în zona Izvorul Dragoș, începând cu 1 februarie 1947. Astăzi e greu să se înțeleagă ce înseamnă să ai în clase materiale didactice, câte două table pentru demonstrații, nu să folosești drept tablă ușa clasei, să fie laboratoare, manuale şcolare, diverse mijloace moderne şi mai ales să-ţi fie apreciată munca.

Pentru noi, oamenii şcolii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă a însemnat mult, ne-a amplificat pasiunea şi dăruirea pentru educarea şi creşterea tinerei generaţii. Azi sunt pensionară după o activitate de aproape o jumătate de secol în slujba şcolii şi simt o mare bucurie că multe cadre didactice şi cetăţenii, foştii mei elevi, mă înconjoară cu dragoste şi respect.

 

Alexandrina Nap (1994)