Amintirile școlii din Moisei

octombrie 28, 2013 at 7:39 pm

Site-ul nostru lansează un serial care va conţine amintiri ale dascălilor şi ale elevilor  despre şcoala din Moisei. Unele dintre ele sunt preluate din broşura aniversară Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș , apărută în 1994, cu ocazia aniversării a 300 de ani de învăţământ la Moisei.

Prima mărturie îi aparţine doamnei învăţătoare Livia Lungu.

 Învățătorul_Mazilu_Constantin,_împreună_cu_elevii,_prin_1960La acest ceas de aniversare a celor 300 de ani de începuturile învăţământului în localitate, împreună cu colegii care împlinim 40 de ani de la absolvirea clasei a VII-a, îmi aduc aminte cu emoţie de anii fericiţi ai copilăriei, de prima zi de şcoală, când am fost primiţi cu căldură şi grijă părintească de bunul nostru dascăl, domnul învăţător Mazilu Constantin.

Multe şi frumoase sunt amintirile ce ne leagă de şcoala noastră, dar parcă cele mai captivante se leagă de orele de limba şi literatura română în care Doamna Profesoară Irina Bercea ne -a valorificar, cu un farmec literar aparte, legendele, obiceiurile şi datinile locale, creaţii populare care îmbogăţesc minunatul nostru folclor.

După exemplul Domniei Sale, al instruirii pedagogice ce mi-am format-o, ca şi a moştenirii sufleteşti din familie, în cei treizeci şi şase de ani de activitatea didactică-educativă mi-am rezemat activitatea educativă, pe lângă materialele instructiv-educative generale, pe valorificarea atrăgătoare a bogatelor tradiţii locale. Mă refer la variantele locale ale nestematei creaţii româneşti Mioriţa care şi aici la Moisei, ca la tot românul consfinţeşte înfrăţirea pentru vecie a românului cu plaiurile natale, reflectă credinţa în viaţa veşnică de după moarte, ceea ce l-a făcut şi pe moiseian creator de valori materiale şi spirituale perene.

Alături de Mioriţa, ca valoare de simbol, se situează la noi şi Balada Măricuţei, auzită de la bunica mea, în care se transmite amintirea Uriaşului cu cele două fiice ale sale din seminţia Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuţa, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conştiinţa originilor daco-romane ale românilor maramureşeni.

Denumirile toponimice foarte vechi locale mi-au dat prilejul ca, împreună cu copiii, să realizez mici povestioare pentru dezvoltarea imaginaţiei şi a vocabularului, dar şi pentru cunoaşterea adevărurilor. Amintesc aici doar cele mai semnificative denumiri: Alac, Valea Poulenilor, Troian, Izvorul lui Dragoş, Izvorul Negru, Valea Bourului, Chiciura, Bătrâna etc.

Portul nostru popular, unicitate în bogăţia obiectelor şi în colorit, adevărat certificat de naştere al moiseienilor, mi-a dat prilejul să mă inspir la lecţii şi încercând, împreună cu mamele elevilor, să-i învăţ şi pe copii să confecţioneze asemenea obiecte de ămbrăcăminte şi obiecte populare.

Am convingerea că atât timp cât se va păstra, îmbogăţi şi perpetua portul nostru popular românesc, fără a fi refractari la modern, spiritualitatea românească moiseienească va dăinui peste veacuri. Cu acest crez am crescut şi eu, în aceste convingeri i-am crescut pe elevii mei, aceleaşi convingeri şi credinţe le urez şi generaţiilor viitoare de elevi şi dascăli.

Învăţătoare Livia Lungu (1994)

Text preluat din broşura aniversară Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș

Foto: Învățătorul Mazilu Constantin, împreună cu elevii, prin 1960

69 de ani de la Masacrul de la Moisei

octombrie 14, 2013 at 6:18 pm

[singlepic id=547 w=320 h=240 float=left]

Astăzi  comemorăm 69 de ani de la un eveniment tragic al istoriei noastre, masacrul care a avut loc în comuna Moisei la 14 octombrie 1944. Comise de trupele horthyste aflate în retragere, atrocităţile acelei zile au cuprins uciderea într-o casă  a 29 de români, prizonieri în lagărul de muncă forţată de la Vişeu de Jos,  şi incendierea satului nostru, focul zărindu-se de pe Valea Izei, unde moiseienii se aflau în refugiu.

În zilele noastre, când patriotismul este catalogat de mulţi drept învechit, întoarcerea la eroii de la Moisei se dovedeşte absolut necesară. În cinstea eroilor care au murit atunci, locuitorii din comuna Moisei şi artişti din întreaga ţară au realizat opere menite să ne aducă mereu aminte de jertfa lor pentru neamul românesc.

În 1966, sculptorul Vida Gheza realizează din lemn Monumentul eroilor ţărani de la Moisei, reconstruit din piatră în 1973, care avea să facă înconjurul lumii, autorul lui putând fi pus oricând alături de Brâncuşi, după cum precizează Constantin Prut într-o analiză a ansamblului. Potrivit acestuia, Monumentul reprezintă „sinteza spiritualității românești atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat vocația ordinii, a echilibrului psihic și cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spațile de evocare brâncușiene”.

[singlepic id=1148 w=320 h=240 float=none]

Secvență din montajul muzical-literar Balada eroilor de la Moisei, pus în scenă de profesoara 

Irina Bercea, anii ’70 

Spațiu al unei tragedii istorice, Moiseiul poate deveni un simbol al reconcilierii româno-maghiare, loc  în care istoria își va vindeca rănile. La Moisei, ultima frontieră a morții ar putea deveni prima frontieră a împăcării, după modelul franco-german.

Gicu Popilean- Letopiseț la Moisei (versuri: Adrian Păunescu, montaj audio: Vasile Danci Moroşanu)

Nicolae Sabău- Balada eroilor de la Moisei (versuri: Isidor Râpă, Irina Bercea)

O întâlnire memorabilă cu Vida Gheza. Despre Monumentul de la Moisei

octombrie 6, 2013 at 10:17 am
vida gheza atelier
Vida Gheza în atelierul de lucru
Sursa foto: glasul.ro
Sculptorul maramureşean Vida Gheza a intrat în folclor încă din timpul vieţii, fiind protagonistul unor adevărate snoave şi născând expresii de mare circulaţie populară. A fi pe nicăieri ca Vida Gheza a devenit un proverb uzual.
Regretatul profesor moiseian Gheorghe Coman, care a scris prima monografie dedicată Moiseiului, Moisei- străveche vatră românească relatează în cartea Pe urmele eroilor de la Moisei o întâlnire memorabilă cu Vida Gheza, petrecută în anul 1975, în care sculptorul băimărean dezvăluie geneza şi semnificaţiile Monumentului de la Moisei: 
Am continuat drumul spre Baia Mare, județul Maramureș, pentru o întâlnire cu marele sculptor Vida Gheza, care a dăltuit cele 12 statuete din lemn și apoi din piatră. 
 
Ajunși la Baia Mare, la locuința lui Vida Gheza, am sunat, s-a deschis ușa și a apărut soția maestrului, care ne-a comunicat că nu putem sta de vorbă cu maestrul fără aprobarea Comitetului Județean de Partid, întrucât Vida era deputat în Marea Adunare Națională și membru al Comitetului Central al Partidului și că nu are voie să se filmeze fără aprobări. Am mers la Comitetul Județean și am primit aprobarea de trebuință. 
 
Am fost invitați în casă, apoi în grădină, unde a stat de vorbă cu noi. Dânsul ne-a felicitat pentru acțiunea începută, acțiune care va contribui la scoaterea adevărului privind crimele de la Moisei
 
Că se vor cunoaște cei care au fost împușcați.”Maestre, a început cronicarul Coman Vălean Cozacu, i-ați cunoscut pe acei oameni împușcați?” „Măi, coconi, eu nu i-am cunoscut, pe atunci eu eram în Franța. 
 
Figurile lor sunt niște măști populare, care au primit câte un nume, dar scriitorul Pop Simion le-a numit niște fastuoase și laice table de legi. Parcă aud țâșnind din stâlpii-mască, din stâlpii flăcări, din stâlpii rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca într-un cor antic de bărbați motivele împotrivirii noastre față de cel ce ne calcă fruntariile cotropind: 
 
 
[singlepic id=472 w=320 h=240 float=left]
Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! 
A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi!
A treia mască: să nu mai fie aruncați feciorii în războaie!
A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri! 
A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! 
A șasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! 
A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! 
A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! 
A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții! 
Astfel se auzea noul glas al monumentului dedicat tragediei celor douăzeci și nouă de eroi de la Moisei. Am vizitat atelierul de sculptură, sera cu cele peste 1200 de specii de cactuși și oiștile cu bufnițe.Întrebat de ce și-a ales cultivarea cactușilor, Vida Gheza a răspuns că în ei vede figuri, îl inspiră în creațiile sale.
Înainte de plecare expediționarul Coman Gheorghe l-a întrebat: „De ce ați pus 44 de trepte la monument?” „Cele 44 de trepte semnifică anul când au fost împușcați cei 29 de români.” Ne-am despărțit cu multe regrete, întrucât bătrânul sculptor era un mare povestitor în grai maramureșean, om glumeț, cu care nu te puteai plictisi.

Apariție editorială: Iuliana Băncescu, Procesiunile de la Mănăstirea Moisei

septembrie 30, 2013 at 7:11 pm

DSC_0189 Luna august reprezintă momentul mult așteptat al prosesiilor care se îndreaptă de pe Văile Izei și ale Vișeului către Mănăstirea Moisei, aducând cântări de mărire Fecioarei Maria, manifestare unică în lume.

În anul 2013, începutul acestei luni a fost marcat de apariția primei lucrări științifice despre procesiunile de la mănăstirea noastră, aparținând cercetătoarei Iuliana Băncescu, de la Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, tipărită cu binecuvântarea și cu un cuvânt înainte al IPS Iustin Hodea Sigheteanul, episcop vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Având 200 de pagini, într-o prezentare grafică elegantă, cartea reprezintă rezultatul unor studii temeinice, desfășurate între 1993 și 2012., în zona Moiseiului și a localităților din care vin prosesiile spre mănăstire.

Lucrarea este structurată în trei secțiuni: prima constituie o dizertație despre valoarea procesiunilor de la Moisei, în română și franceză, a doua cuprinde o culegere de cântece de procesiune, cântece închinate Maicii Domnului și mamei, iar a treia parte conține fotografii cu valoare etnografică, în care sunt surprinse cele mai importante momente ale prosesiilor.

Autoarea a ajuns la concluzia că „mersul în prosesie la mănăstirea Moisei cu prilejul Adormirii Maicii Domnului este. în prezent, un complex ritual creștin și popular, asimilat cultului de supra-cinstire (hiperdulie)  a Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă”.

Începuturile mersului în prosesie este fixat la mijlocul secolului al XVIII-lea, existând o legătură între procesiuni și Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe.

Supraviețuind epocii comuniste, prosesiile sunt o marcă a ortodoxiei românești, desfășurată după un ritual pe care cercetătoarea îl descrie în detaliu, de la repetițiile care au loc în fiecare biserică din zonă până la manifestările ce au loc în spațiul mănăstirii, în ziua Hramului: rugăciune, mersul pe jos până la mănăstire, înconjurul bisericii, închinare la icoane și troițe, dar mai ales la icoana Maicii Domnului, primită în dar de mănăstire de  la un călugăr de la Athos.

Prin toate aceste caracteristici, cartea Iulianei Băncescu se constituie într-un argument solid pentru includerea procesiunilor de la Moisei în patrimoniul imaterial al UNESCO.

 

Zilele Moiseiului 2013: Ioana Bozga a zânit cu drag și dor

august 24, 2013 at 6:23 pm

[singlepic id=1019 w=320 h=240 float=left] În cadrul Zilelor Moiseiului 2013, în data de 17 august, consăteanca noastră Ioana Bozga, stabilită de mai mulți ani la Brașov, și-a lansat al doilea CD, Am zânit cu drag și dor, chiar în mijlocul moiseienilor după ce, în 2012, a debutat în plan discografic cu albumul Mă mândresc că-s moroșancă, primit așa cum se cuvenea la timpul respectiv pe scena Casei de Cultură din localitatea noastră.

Produs de Libris  Brașov și lansat mai întâi în orașul adoptiv al Ioanei Bozga, albumul cuprinde 12 cântece, ale căror texte și linii melodice îi aparțin cântăreței, ceterașul fiind Mihai Chiș, acompaniat la zongoră de Adi Bența. Dintre piesele de rezistență amintim Am zânit cu drag și dor, Cântă cucu în Zăvoi, Am iubit un pădurar sau Măi bădiță din Moisei.

Lansarea de la Moisei a fost una încărcată de emoții, deoarece doamna Ioana Bozga a fost onorată de autoritățile locale prin prezența domnului primar Toader Ștețcu, acesta confirmând statutul de ambasadoare muzicală a comunei natale al interpretei. De asemenea, doamna directoare a Casei de Cultură, Maria Șofronici, i-a oferit o diplomă de recunoștință cântăreței noastre, iar ea și-a întâmpinat publicul cu tradiționalul salut moiseian, Lăudăm pă-Isus.

Spectacolul a fost la el acasă, deoarece, imediat după ce Ioana Bozga a început să cânte, pe scenă și-a făcut apariția un alt ambasador al nostru, de data aceasta în America, Gheorghe din Văi, ceterașul absolut al Moiseiului. Astfel că moiseienii prezenți la Livadă s-au regăsit atât în versurile doamnei Ioana, cât și în strunele maestrului Gheorghe. Amândoi au zânit cu drag și dor după ulițele, dealurile și văile Moiseiului.

Îi urăm doamnei Ioana Bozga să fie la fel de inspirată ca până acum și să ducă mai departe numele Moiseiului, contribuind la promovarea noastră în lumea largă, rămânând așa cum spun jurnaliștii brașoveni „o moroșancă aprigă”.

După lansare, doamna Ioana Bozga a transmis un mesaj în exclusivitate pentru toți cititorii site-ului nostru: